Finalul de an școlar a adus în atenția ieșenilor o discuție despre valoarea reală a notelor din școli. Totul a pornit de la cei 11 absolvenți ai Colegiului Național Iași care au terminat liceul cu media generală 10 pe linie în toți cei patru ani. În timp ce unii ieșeni văd în asta o dovadă a calității școlii locale, alții cred că este doar un semn că notele se dau prea ușor.
Discuția a fost declanșată de un articol publicat de Ora de Iași, în care am comparat acest număr record de note maxime cu statisticile internaționale. În materialul nostru am explicat cum actualul sistem de notare pare să încurajeze toceala și vânătoarea de note, amintind că, la testele PISA, foarte mulți elevi români au probleme în a folosi practic ceea ce învață la clasă.
Cititorii noștri au reacționat imediat pe pagina de Facebook. Comentariile lăsate arată părerile împărțite când vine vorba de educația de top. Am adunat aceste reacțiii, pro și contra, pentru a înțelege mai bine ce așteptări au ieșenii de la sistemul de învățământ.
„Dacă ești de 10, de 10 ești”. Părinții și ieșenii iau apărarea elevilor
Mulți cititori au sărit în apărarea elevilor și a profesorilor de la Colegiul Național, spunând că mediile de 10 sunt meritate pe deplin și demonstrează o selecție dură.
Adina Dăscăleanu Ichim ne-a atras atenția asupra calității elevilor care intră la acest liceu: „Colegiul Național e al patrulea colegiu din țară ca performanțe academice. Ce note ați vrea să aibă elevii? Dacă elevii intră la liceu cu note peste 9.50, cu ce note ați vrea să termine liceul? Vă asigur că acei 42% analfabeți funcțional nu sunt produși la Colegiul Național.”
Daniela Saade a confirmat nivelul școlii din perspectiva unui părinte implicat: „Vorbesc în calitate de părinte al unei foste eleve de la acest colegiu care a fost una din absolvenții de 10 și care a fost olimpică la 2 materii până la nivel de lot, și la una din ele chiar olimpiada internațională! Toți ceilalți 12 din acel an au studiat și studiază în țară și străinătate și vă asigur că absolut toți sunt realizați! La acest colegiu se face carte, profesorii sunt foarte dedicați.”
Pentru Luminița Hîrtopeanu, articolul nostru a fost prea dur: „Ca părinte al unui elev al Colegiului Național Iași, consider că articolul prezentat oferă o perspectivă generalizatoare și insuficient echilibrată. Rezultatele deosebite ale elevilor nu pot fi reduse la ideea de «inflație de note», fără a lua în calcul munca susținută, nivelul ridicat de selecție și calitatea actului educațional din această instituție.”
În aceeași notă, Marius Valeriu Hînganu a cerut mai multă susținere pentru școlile bune: „Instituțiile care pretind și doresc să ofere calitate trebuie încurajate și ajutate. Orice pădure are uscăturile sale, dar de aici și până la a generaliza niște presupuneri este doar o cale de defăimare. Cunosc în detaliu cât se muncește ca să intri la un colegiu de prestigiu și cât de greu se menține ștacheta individuală ridicată.”
Mulți comentatori au explicat că examenul de Bacalaureat este cel care dovedește cine are dreptate. Ștefan Ursache a punctat ferm: „La BAC nu e loc de interpretări. Este un examen național susținut de toți elevii din țară. Dacă ești de 10… de 10 ești. Fără interpretări.” Pe aceeași idee a mers și Marius Grigore: „Eu zic să vă uitați la notele și promovabilitatea la BAC. Și nu ar strica să vă informați unde merg mai departe, din punct de vedere academic, acești absolvenți. Apoi comentați!”, în timp ce Ivona Zidaru a adăugat scurt: „De unde știți că notele sunt umflate? E totuși Colegiul Național din Iași, nu școala de la periferia Beiușului.”
Au fost și cititori care ne-au sancționat direct pentru exprimarea din primul articol, cum este cazul lui Dan Vîțcu: „Cea mai bună dovadă a notelor date pe ochi frumoși o reprezintă chiar autorul postării. «Colegiul Național din Iași a absolvit 11 elevi…» Liceul i-a absolvit?! Poate elevii au absolvit liceul. Nesimțirea este și mai mare când o persoană cu așa o exprimare diformă comentează pe seama unor elevi de excepție.”
„Se pun note din burtă”. Cealaltă față a monedei
Pe de altă parte, mulți comentatori ne-au dat dreptate și au povestit despre problemele pe care le văd ei în liceele de top, unde elevii sunt mai degrabă antrenați să adune note, nu neapărat cunoștințe practice.
Iulian Andriuță, el însuși fost elev la această școală, recunoaște problema: „Perfect adevărat, sunt absolvent de CN, o mare parte din generația mea cu note peste medie nu a ajuns prea departe. Acum fenomenul colecției de note maxime este mai acutizat, elevii sunt învățați să vâneze note mari și se adaptează acestui sistem. Gândirea creativă este limitată din păcate.”
Unii cititori au reclamat modul în care se pun notele la anumite materii. Laurențiu Burlacu a fost foarte direct: „Se pun note din burtă. Doar pe prezență. Aceste așa-zise licee de top sunt doar cu numele. La istorie, geografie, biologie, plus muzică, desen, sport, religie, toți elevii au medii de 10 timp de 4 ani. Este o prostituare a profesorilor și bătaie de joc la adresa meseriei de dascăl.”
De asemenea, Liliana Plaier crede că „Eșecurile se văd mai târziu. Notele sunt relative, nu reflectă pregătirea unui elev, fiind în spate mulți parametri, începând cu subiectivismul”, în timp ce Gică Loghin a oferit o explicație simplă pentru notele mari: „Banii investiți în pregătirea copiilor egal rezultatele de excepție ale liceului!”.
O părere critică a avut și Caterina Crețu despre goana după imagine a școlilor: „De dragul aparențelor ce nu face omul. Când sunt mari, normal că văd numai diploma, hârtia și statutul. Sunt orașe mai mici cu profesori mult mai serioși și mai buni pedagogi.”
Lipsa de pregătire practică pentru viața reală a fost adusă în discuție de Corina Raicu, printr-o întâmplare relevantă: „Caz adevărat: student în primul an, merge la bancă să deschidă cont curent, ca să îi trimită părinții bani. La documentul care se numește «Specimen de semnătură», operatoarea îi spune băiatului să treacă semnătura… știți ce a scris? Cuvântul «semnătura». La 18-19 ani (deja majori!) habar nu au ce este aia semnătură, CI, CNP, date de identificare…”
Au existat și comentarii mult mai aspre. Franck Gerd i-a numit pe liceeni „Roboți! Tineri rătăciți în Labirintul lui Minos! După chipul și asemănarea mentorilor eșuați social și intelectual”, criticând școala că a ajuns „o structură anchilozată care rumegă istoria”. La polul complet opus a fost Theo AIvin, care ne-a acuzat că inventăm scandaluri: „Minciuni! Plantarea a câte un subiect să creeze scandal și panaramă între oameni, sistemul înscenează în fiecare zi populația… Doar să dezbine!”
