Fenomenul adicțiilor în rândul tinerilor a fost dezbătut recent la nivel instituțional. La finalul lunii martie, în cadrul evenimentului „România în Lumină” găzduit de Palatul Cotroceni, ministrul Educației, Mihai Dimian, a evidențiat o statistică relevantă pentru contextul actual: școala acoperă aproximativ 15% din timpul anual al unui elev. Într-o perioadă în care societatea solicită sistemului de învățământ soluții concrete pentru problema consumului de substanțe, oficialul a subliniat limitele de acțiune ale instituțiilor de învățământ și necesitatea implicării active a familiei și a comunităților locale. OradeIași.ro analizează direcțiile propuse de minister, de la stadiul actual al orelor de educație pentru sănătate, până la condițiile necesare implementării „modelului islandez” într-un context marcat de deficitul infrastructurii sportive.
Gradul de penetrare al instrumentelor oficiale de prevenție Primul punct abordat de ministrul Dimian a vizat nivelul de informare și implicare parentală. Un test informal realizat în sala de la Cotroceni a ilustrat o rată scăzută de penetrare a informațiilor transmise de autorități: din audiența formată din specialiști și părinți, doar patru persoane parcurseseră „Ghidul practic de intervenție pentru prevenția adicțiilor în familie”. Documentul, în lungime de 18 pagini, a fost publicat în luna octombrie 2023 de Ministerul Educației în colaborare cu Agenția Națională Antidrog, însă vizibilitatea sa în rândul publicului larg a rămas limitată.
În abordarea adicțiilor, unitățile de învățământ operează cu resurse circumscrise. Deși Ministerul raportează o extindere a rețelei de suport, datele din teren indică mai multe vulnerabilități structurale:
- Formarea corpului profesoral: Cadrele didactice se confruntă cu situații care nu au fost incluse în formarea lor inițială (realizată, în multe cazuri, în urmă cu 10-30 de ani), lipsind modulele specifice pentru gestionarea elevilor cu adicții de substanțe sau tehnologie.
- Capacitatea de acoperire a consilierilor școlari: Deși numărul acestora a crescut cu 50% în ultimii trei ani, datele sociologice prezentate în cadrul evenimentului arată că proximitatea și gradul de încredere dintre elevi și consilieri rămân la un nivel scăzut.
- Situația medicinei școlare: Rețeaua de cabinete medicale școlare este catalogată oficial drept „subdezvoltată față de nevoile existente”, ceea ce reduce capacitatea de triaj și intervenție rapidă la nivelul școlii.
Disciplina opțională „Educație pentru Sănătate” și devierea scopului inițial O componentă de bază a prevenției este reprezentată de curricula școlară. În prezent, elementele de prevenție sunt distribuite în module din trunchiul comun (Biologie, Consiliere și Orientare, Educație Fizică).
Există, de asemenea, disciplina opțională „Educație pentru Sănătate”. Analiza practicilor de la clasă indică însă o utilizare frecventă a acesteia cu un alt obiectiv: pregătirea suplimentară la anatomie pentru elevii care vizează admiterea la Facultatea de Medicină. Această abordare marginalizează modulele destinate igienei emoționale, nutriției și prevenției adicțiilor. Pentru noul curriculum, Ministerul are în vedere restructurarea acestui opțional – posibil sub denumirea de „Ora pentru sănătate”– prin oferirea unor pachete educaționale standardizate, dedicate specific acestor probleme. 
Implementarea „Modelului Islandez” și provocările infrastructurii urbane Dincolo de ajustările curriculare, principala direcție strategică propusă de ministrul Dimian este inspirată de modelul islandez. În anii ’90, Islanda a înregistrat o scădere semnificativă a consumului de alcool și tutun în rândul tinerilor prin implementarea unei oferte masive de activități extracurriculare (sport, muzică, arte), subvenționată de stat, care a vizat ocuparea structurată a timpului liber.
Guvernul vizează o abordare similară. La solicitarea Administrației Prezidențiale, bugetul educației din acest an va include o linie de finanțare dedicată exclusiv „sportului extracurricular”. Concomitent, se dorește formalizarea implicării civice a elevilor prin extinderea „Carnetului de voluntariat”.
Cu toate acestea, fezabilitatea demersului depinde de realitatea urbanistică din orașele României, inclusiv din zona metropolitană Iași. Ministrul Educației a punctat o dificultate administrativă recurentă: politicile locale de dezvoltare imobiliară care au neglijat crearea de facilități sportive și spații verzi în noile cartiere.
„Nu aveam nevoie decât de un ghiozdan și o minge, și practicam sportul ore întregi. Nu mai avem unde. Le-am transformat în locuri de parcare”, a declarat Mihai Dimian, subliniind lipsa spațiilor necesare practicării sportului de masă.
Orizontul noului an școlar: decizia se mută în plan local Perioada rămasă până la începerea viitorului an de învățământ este definitorie pentru viabilitatea acestui proiect. Deși Ministerul Educației și-a asumat responsabilitatea structurării bazei logistice necesare voluntariatului și sportului extracurricular, implementarea efectivă se transferă în sarcina autorităților locale. Transpunerea în practică a „modelului islandez” depinde în mod fundamental de capacitatea primăriilor de a dezvolta infrastructură sportivă adecvată și de deschiderea conducerilor școlare de a permite accesul elevilor pe terenurile unităților de învățământ și dincolo de programul didactic obligatoriu.
Sursă foto: Agerpress
