Germania a devenit a treia țară din Europa, după Franța și Țările de Jos, care a publicat o strategie oficială pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili. În timp ce marile economii europene își trasează termene clare pentru tranziția energetică, România, care a dezafectat deja capacități semnificative de producție pe bază de cărbune, se confruntă cu provocarea ritmului investițiilor în surse alternative, conform evaluărilor Comisiei Europene.
Guvernul de la Berlin a anunțat un plan care vizează renunțarea la utilizarea combustibililor fosili până în anul 2045, mizând pe extinderea capacităților de energie regenerabilă și pe electrificarea sectorului de transporturi, potrivit Euronews. Această mișcare are loc într-un context marcat de preocupări privind securitatea energetică, în condițiile în care instabilitatea din Orientul Mijlociu a generat noi fluctuații ale prețurilor la petrol și gaze.
La rândul său, Franța a stabilit anul 2050 ca termen limită pentru eliminarea combustibililor fosili, având programată închiderea ultimelor sale două centrale pe cărbune până în 2027. O strategie de tranziție a fost prezentată și de Țările de Jos, însă documentul nu impune o dată obligatorie pentru renunțarea definitivă la acest tip de resurse.
Situația României: închideri asumate, incertitudini post-2025
România este deja angrenată în acest proces de tranziție energetică. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), statul român și-a asumat eliminarea completă a producției de energie pe bază de cărbune și lignit până în anul 2032. Comisia Europeană confirmă că, până în prezent, au fost dezafectate capacități de producție totalizând 1.695 MW, respectând etapele reformei.
Totuși, o evaluare a Comisiei Europene atrage atenția asupra lipsei de claritate privind traiectoria intermediară a României în perioada de după 2025. Principala provocare menționată nu este lipsa unui plan de închidere, ci ritmul în care sunt construite și date în folosință noile capacități de producție care să le înlocuiască pe cele retrase, element esențial pentru menținerea stabilității sistemului energetic, în special atunci când sursele regenerabile (eoliană și solară) nu pot acoperi integral consumul.
Provocările tranziției: birocrația și rețelele electrice
Tranziția energetică, prevăzută inclusiv prin planul REPowerEU care susține dezvoltarea surselor regenerabile, necesită simultan dezvoltarea rețelelor de transport și implementarea unor soluții de stocare a energiei.
În cazul României, Comisia Europeană subliniază existența unor obstacole în dezvoltarea sectorului energiei regenerabile. Printre acestea se numără procedurile greoaie de autorizare, lipsa de predictibilitate legislativă și necesitatea urgentă a unor investiții substanțiale în modernizarea și extinderea rețelei electrice naționale.
Mai mult, dependența continuă a sistemului energetic românesc de combustibilii fosili este indicată de Executivul european drept un factor care contribuie la menținerea unor prețuri ridicate pe piața de electricitate. Situația reflectă o dilemă generală la nivel european: necesitatea dezvoltării prealabile a infrastructurii alternative înainte de eliminarea completă a surselor tradiționale de energie, pentru a nu periclita securitatea aprovizionării.
