Consiliul de Securitate al ONU a respins un proiect de rezoluție care solicita utilizarea forței militare pentru restabilirea liberei navigații în Strâmtoarea Ormuz. Respingerea a fost determinată de dreptul de veto exercitat de Rusia și China, menținând astfel situația de facto în care Iranul controlează tranzitul pe una dintre cele mai importante rute energetice la nivel mondial. Pe fondul operațiunilor militare din Orientul Mijlociu începute la finalul lunii februarie, menținerea blocajului generează noi incertitudini privind stabilitatea economică globală și evoluția prețurilor la energie.
Proiectul de rezoluție, inițiat de Bahrain, prevedea acordarea dreptului forțelor internaționale de a folosi „toate mijloacele necesare” pentru a asigura siguranța navigației în regiune.Din totalul membrilor Consiliului de Securitate, unsprezece state au votat în favoarea adoptării, iar două s-au abținut. Documentul nu a fost adoptat din cauza voturilor împotrivă ale Rusiei și Chinei, care dețin drept de veto. Încă din 3 aprilie, în faza negocierilor preliminare, Rusia, China, dar și Franța, își exprimaseră opoziția față de includerea formulărilor care autorizau măsuri militare împotriva Iranului.
Eșecul adoptării a generat reacții imediate din partea statelor din regiunea Golfului. Misiunea Emiratelor Arabe Unite la ONU a declarat că „regretă profund” eșecul Consiliului de a aproba un cadru de cooperare internațională. Diplomația de la Abu Dhabi a subliniat că libertatea de navigație trebuie păstrată și a avertizat asupra consecințelor pe care blocarea comerțului global le poate avea asupra economiei mondiale.
Restricționarea traficului maritim și deciziile Iranului
Situația din Strâmtoarea Ormuz s-a tensionat semnificativ ca urmare a operațiunilor militare americano-israeliene declanșate pe 28 februarie. În acest context, autoritățile de la Teheran au luat decizia de a limita sever transportul maritim prin strâmtoare.
Ulterior, politica de tranzit a fost modificată, Iranul permițând trecerea exclusivă a navelor aparținând statelor considerate „prietene”, printre care se numără Rusia, China și India. Această filtrare a accesului creează un dezechilibru pe piața energetică: în timp ce economiile asiatice își pot asigura continuitatea aprovizionării, statele occidentale se confruntă cu riscul unor perturbări majore. La nivel diplomatic, președintele SUA, Donald Trump, a transmis un avertisment Iranului, indicând posibile consecințe dacă Teheranul refuză să negocieze și să deblocheze complet traficul prin Strâmtoarea Ormuz.
Miza blocajului de la ONU este direct proporțională cu importanța economică a rutei maritime. Orice perturbare prelungită în această zonă are potențialul de a influența prețurile globale ale energiei, cu impact direct asupra inflației, inclusiv în economiile europene precum România. Datele care explică această vulnerabilitate sunt:
- Geografia tranzitului: Cu o lățime de 33 de kilometri în cel mai îngust punct și un coridor navigabil limitat la aproximativ 3 kilometri pe sens, Ormuz reprezintă principalul punct de blocaj (chokepoint) petrolier al lumii.
- Volumele tranzitate: Conform datelor istorice ale pieței energetice, între 20 și 21 de milioane de barili de petrol trec zilnic prin această strâmtoare, volum ce reprezintă aproximativ 20% din consumul global.
- Piața gazelor: Strâmtoarea este o rută esențială și pentru transportul de Gaz Natural Lichefiat (GNL). Un sfert din comerțul mondial cu GNL tranzitează această zonă, principalul exportator fiind Qatar, unul dintre furnizorii de bază ai Europei.
