Cifrele Securității: Aproape 15.000 de angajați în aparatul de represiune la finalul anilor ’80. Documente inedite publicate de CNSAS

Departamentul Securității Statului (DSS), aparatul de represiune al regimului comunist, număra aproape 15.000 de angajați în anul 1988, conform unor documente publicate recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Datele, prezentate în premieră și extrase dintr-un dosar aparținând fostului șef al Securității, generalul Iulian Vlad, oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii și structurii instituției.

Conform documentelor datate 24 septembrie 1988, efectivul total al Securității era de 14.629 de persoane. Dintre aceștia, 8.760 activau în aparatul central și în Trupele de Securitate, în timp ce 5.869 formau aparatul teritorial. În această cifră totală este inclus și personalul civil, aproximativ 1.200 de persoane, angajate în domenii precum tehnică operativă, telecomunicații, transport, secretariat sau administrarea clădirilor.

Aparatul central al DSS, situat în București, reprezenta cel mai mare pol de putere informativă și tehnică, reunind 6.023 de cadre (peste 40% din totalul angajaților). CNSAS precizează că la nivel central erau gestionate marile dosare de contraspionaj, filaj și interceptări. Cele mai extinse structuri de la centru erau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare), cu peste 1.000 de angajați, și Unitatea Specială „F” (Filaj), cu 745 de cadre. De asemenea, Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă (USLA) concentra în Capitală un efectiv de 772 de persoane.

Trupele de Securitate, componenta militarizată a DSS, numărau 2.737 de cadre. Deși comandamentul se afla la București, unitățile erau distribuite strategic în mari orașe precum Cluj, Timișoara și Ploiești, având rolul de a interveni rapid în situații de criză sau revolte.

Rețeaua teritorială și controlul la nivel local

La nivel național, aparatul teritorial era format din 5.869 de cadre, responsabile cu supravegherea directă în județe. Securitatea Municipiului București (SMB) era cea mai mare structură teritorială, cu 557 de angajați.

Restul de 5.312 cadre erau distribuite în cele 40 de inspectorate județene, media fiind de aproximativ 132 de angajați pe județ. Efectivele variau în funcție de importanța economică și strategică a zonelor: județe precum Constanța, Timiș și Prahova aveau peste 260 de angajați fiecare, în timp ce județe mai mici (Covasna, Sălaj, Ialomița) înregistrau între 70 și 80 de cadre.

Activitatea operativă a Securității era organizată pe mai multe direcții specializate, fiecare având corespondent și la nivel teritorial:

• Direcția I (Informații Interne): Cu 103 angajați la nivel central, avea rolul de a supraveghea populația din punct de vedere al conformării ideologice.
• Direcția II (Contrainformații în Sectoarele Economice): Cei 152 de angajați centrali monitorizau obiectivele economice strategice, activitate preluată în teritoriu de Serviciile II în fabrici și infrastructura regională.
• Direcția III (Contraspionaj): Număra 213 cadre dedicate supravegherii reprezentanțelor străine și a rețelelor de spionaj.
• Unitatea Specială „T” (Interceptări): O structură cu 466 de angajați la nivel central, responsabilă cu ascultarea telefoanelor și controlul ambiental, lucrând în strânsă legătură cu aparatele locale.
• Unitatea Specială „F” (Filaj): Dispunea de 745 de cadre la București, formând echipe mobile pentru urmărirea persoanelor vizate de regim.
• Unitatea Specială „S” (Controlul corespondenței): Cu 356 de angajați centrali, se ocupa de verificarea corespondenței interne și internaționale, activitate replicată în județe prin structuri aflate în incinta oficiilor poștale.

Datele CNSAS relevă și structura de gen a instituției în 1988: 2.297 de femei lucrau în DSS, reprezentând 15,70% din totalul personalului. Acestea erau distribuite astfel: 954 în aparatul central, 254 în Trupele de Securitate și 1.089 în structurile teritoriale.

Conform analizei CNSAS, deși femeile reprezentau un procent semnificativ în zonele tehnice și administrative (uneori peste 25-30%), aparatul Securității rămânea dominat în proporție de peste 84% de bărbați. Accesul femeilor la funcții de decizie era minim: doar 22 de femei (11 la centru și 11 în teritoriu) ocupau posturi de conducere, ceea ce reprezenta 0,95% din totalul personalului feminin angajat.