La sfârșitul secolului al XV-lea, Principatul Moldovei ajunsese la apogeul puterii sale militare și politice. Adevărul prezintă că sub conducerea lui Ștefan cel Mare, aflat în cel de-al 40-lea an de domnie, Moldova stăpânea aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, incluzând Moldova de astăzi, Basarabia, Bucovina de Nord, Bugeacul, Pocuția și importante feude în Transilvania. Țara avea ieșire directă la Dunăre și Marea Neagră.
În 1497, regele polonez Ioan Albert a invadat Moldova cu o armată de 60.000 de oameni, sub pretextul unei cruciade antiotomane. În realitate, Ioan Albert dorea să pună mâna pe Moldova, profitând de vârsta înaintată și boala lui Ștefan cel Mare. Armata poloneză, însoțită de 200 de tunuri, detașamente ale Ordinului Teutonic și mercenari, a asediat cetatea Sucevei timp de patru luni.
Ambuscada din Codrii Cosminului
După un asediu eșuat, marcat de foamete, boli și amenințări din partea regelui Ungariei, Ioan Albert a fost nevoit să încheie un armistițiu și să se retragă. Ștefan cel Mare, deși chinuit de podagră sau diabet, reușise să adune 30.000 de oșteni — cavalerie moldovenească, secui, unguri, 2.000 de achingii trimiși de sultan și călăreți tătari.
Pe 26 octombrie 1497, voievodul moldovean i-a așteptat pe polonezi în Codrii Cosminului. Ambuscada a fost devastatoare: copaci tăiați pe jumătate au fost prăvăliți peste oștenii polonezi, urmați de o ploaie de săgeți. Regele Ioan Albert a scăpat cu greu, iar mari nobili polonezi au fost luați prizonieri și trimiși cadou sultanului. Prada moldovenilor a fost colosală.
Masacrul cavaleriei mazoviene
Pentru a-și acoperi retragerea, Ioan Albert a cerut ajutorul lui Konrad al III-lea Rudy, prinț al dinastiei Piaștilor, care a trimis 600 de călăreți din celebra cavalerie mazoviană. Aceasta era una dintre cele mai temute unități de elită din Europa medievală, precursoare a husarilor înaripați polonezi. Cavalerii mazovieni luptau cu armură grea, lănci lungi, spade și buzdugane, funcționând ca forță de șoc în bătăliile contra Ordinului Teutonic și oștirilor mongole.
Ștefan cel Mare, împiedicat de boală să conducă direct armata, a delegat comanda marelui boier Sima Boldur — unicul caz cunoscut în istoria Moldovei medievale în care un voievod a încredințat comanda altcuiva. Boldur a luat 3.000 de călăreți moldoveni și i-a ajuns pe mazovieni în zona Lențeștilor, lângă Cernăuți. Atacul din toate părțile a fost rapid și brutal.
„Au bătut şi acea oaste, din mila lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan voievod. Şi a fost şi acolo măcel mare în acea zi între leşi de armele moldoveneşti şi a căzut şi acolo multă oaste leşească, în locul numit satul Lenţeştii”, consemna cronica moldo-rusă.
Cavaleria mazoviană a fost efectiv decimată. Ulterior, trupele moldovenești au intrat în teritoriile poloneze și au făcut ravagii, consolidând victoria generală din campania anului 1497. Polonia era înfrântă, iar Moldova își sporea puterea regională.
Cavaleria moldovenească, temută în toată Europa
Succesul din bătălia de la Lențești se datora organizării militare deosebite a lui Ștefan cel Mare. Cea mai mare parte a armatei moldovenești era formată din cavalerie: detașamente ale voievodului și boierilor, dar și unități specializate precum vitejii — cavalerie medie, bine echipată, recrutată din nobilimea mică — și hânsarii, cavaleria ușoară care hărțuia inamicul.
Medicul venețian Matteo Muriano scria către dogele Republicii Veneția că Ștefan cel Mare putea ridica la luptă 60.000 de oameni de ispravă, dintre care 40.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași. „Supuşii sunt toţi bărbaţi viteji, ageri şi nu făcuţi să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă”, nota medicul.
Cronicarul polon Martin Bielski descria tehnicile de luptă ale cavalerilor moldoveni: „Aveau un fel de suliţă cu două vârfuri, unul drept şi ascuţit ca un stilet, celălalt strâmb şi încârligat. Trecând repede pe lângă duşmani, cu vârful cel drept străpungeau, iar cu cel strâmb trăgeau de pe cal şi astfel făceau mari pagube.”
Bătălia de la Lențești a marcat apogeul puterii militare a Moldovei medievale și a consacrat reputația cavaleriei moldovenești ca una dintre cele mai eficiente forțe militare din Europa central-estică a epocii.
