Analistul politic Moise Guran lansează acuzații extrem de dure la adresa partidelor PSD și AUR într-o postare publică recentă, în care compară comportamentul politic al acestora cu cel al unor infractori înarmați și avertizează că contestarea reformelor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) împinge România spre riscul iminent al unui faliment financiar.
Guran susține că eventualele măsuri de anulare sau blocare a jaloanelor din PNRR, pentru care statul român a încasat deja miliarde de euro de la Uniunea Europeană, vor avea un impact direct și devastator asupra bugetului consolidat. În opinia sa, retorica politică actuală riscă să blocheze fondurile europene, punând în pericol plata pensiilor și a salariilor din sectorul bugetar.
„PSD și AUR sunt acum ca doi gangsteri intrați înarmați într-o bancă, care începe să execute ostaticii ca să arate că amenințarea lor e serioasă. Cam asta înseamnă să faci undo la jaloane din PNRR pentru care țara noastră a primit deja câteva miliarde. Concret, pensiile bătrânilor și salariile bugetarilor nu vor mai putea fi plătite”, subliniază Moise Guran în mesajul său.
Analistul critică în termeni duri și discursul populist axat pe sectoarele energetice și economice, arătând că apelurile la protejarea unor resurse considerate ineficiente sunt instrumente de manipulare a opiniei publice. Acesta ironizează retorica naționalistă a formațiunilor vizate: „Numai că, în loc de cagule pe față, cei doi gangsteri care au luat România ostatică și-au pus banderole tricolore pe braț și-i spun prizonierei «hai, fă, proasto, că noi ținem cu tine! Uite, vrem să nu se-nchidă minele de cărbune!»”.
În continuarea analizei sale, Guran extinde discuția asupra carențelor profunde din educația de bază și economică din România, exemplificând prin reacții din spațiul public legate de fenomene naturale, cum ar fi debitele Dunării, sau prin respingerea utilității unor noțiuni elementare de matematică și geometrie școlară. Fostul analist atrage atenția că lipsa unei educații minime facilitează succesul retoricii populiste și al dezinformării în rândul cetățenilor.
Făcând o paralelă metaforică, Guran descrie situația politică actuală drept un scenariu în desfășurare, în care România joacă rolul unei victime captive în „actul al treilea”, fiind condusă fie spre o criză majoră de tip „junk” și faliment economic prin blocaj, fie spre consecințe similare prin preluarea guvernării de către actorii politici criticați.
