Sindromul Italia este numele dat unei forme de depresie întâlnite la femeile care au îngrijit vârstnici în străinătate: termenul a fost propus în 2005 de doi psihiatri ucraineni, Andriy Kiselyov și Anatoliy Faifrych, iar cazurile cele mai grave din România ajung la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași. Nu apare ca diagnostic în manualele de psihiatrie, dar medicii îl folosesc pentru un tablou care se repetă la femei întoarse acasă după ani de muncă într-o casă străină.
Sindromul Italia: cine l-a descris și ce înseamnă numele
Cei doi psihiatri din Ucraina au observat la pacientele lor, femei care lucraseră ca îngrijitoare în Italia, o formă severă de depresie cu cauze sociale. Numele a rămas și este folosit astăzi și de medicii din România.
Nici ICD-10, nici DSM nu conțin criterii de diagnostic pentru sindromul Italia. Psihologul Teodor Răileanu spune că fenomenul este recunoscut „deocamdată neoficial” de psihoterapeuți și de psihiatri. Pentru statistica medicală, o pacientă din această categorie intră de obicei la depresie sau la tulburare de anxietate.
Cum se recunoaște
Primul semn, spune Răileanu, este epuizarea de tip burnout. În cazurile grave apar depresia severă, sentimentul de vinovăție și, uneori, tentativele de suicid. Depresiile sunt atipice și rezistă adesea la tratamentele clasice, iar episoadele pot fi majore sau chiar psihotice. Ele se declanșează de obicei după întoarcerea acasă, când femeia simte că viața ei și-a pierdut sensul și are greutăți să se readapteze la familie și la țară.
Condițiile de muncă explică o parte din tablou. Îngrijitoarele lucrează ani la rând într-un ritm intens, fără pauze și fără concedii suficiente, sunt disponibile la orice oră, adesea izolate, și locuiesc în casa persoanei de care au grijă. O româncă de 63 de ani, care a lucrat aproximativ zece ani în Italia, a povestit că a îngrijit o bătrână de 99 de ani timp de un an și două luni, fără o zi liberă: avea liberă doar două ore pe zi, seara târziu. Despre starea în care a ajuns după întoarcere, a spus: „Nu sunt nebună, doar că nu mai pot.”
Simptomele pe care le descriu femeile în astfel de situații sunt atacurile de panică, trezirile din somn cu frică, plânsul fără motiv și singurătatea simțită chiar și în familie. Cine are gânduri de a-și face rău poate suna la 112.
Unde se tratează în România
Femeile care cer ajutor ajung la specialiști în cabinete private, iar cazurile grave, care cer internare, ajung la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași. În sistemul public, drumul spre psihiatru începe de la medicul de familie, care poate da bilet de trimitere.
Un alt tablou vine din povestea Mihaelei, pacientă al cărei nume a fost schimbat: a lucrat 12 ani în Italia și ia medicație din 2014. Răileanu spune că îngrijitoarele pleacă adesea fără pregătire profesională, medicală și psihologică pentru munca pe care o vor face. El descrie Socola ca fiind „oarecum în avangardă” la identificarea și tratarea fenomenului. Tot el amintește că Italia și-a schimbat legislația pentru a proteja îngrijitoarele străine, cu pauze mai lungi, zile libere și acces gratuit la îngrijire psihologică și psihiatrică. Inițiativele europene despre care se discută, spune el, există deocamdată doar ca declarații politice.
La Iași, ediția a cincea a festivalului de film despre sănătate mintală a inclus în mai 2026 dezbateri despre efectele psihologice ale migrației forței de muncă.
Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie Iași, a spus în septembrie 2022 că în primele șapte luni ale acelui an au avut nevoie de îngrijiri la Socola 61 de persoane, în cea mai mare parte femei care lucraseră în străinătate. În tot anul 2021 fuseseră 68. Psihiatra a estimat că aproximativ 5% dintre pacienții internați cu depresie la Socola intră în sindromul Italia, potrivit unei relatări publicate la acea dată.
