O mică bijuterie de aur, datând din prima jumătate a mileniului al IV-lea î.Hr., reprezintă astăzi una dintre puținele descoperiri de acest tip din arheologia românească. Artefactul eneolitic, expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), contrastează cu tiparul general al culturii Cucuteni, o civilizație caracterizată printr-o prezență extrem de redusă a obiectelor din metale prețioase. Analiza acestei piese oferă date importante despre rețelele de schimb de bunuri de prestigiu din preistorie.
Identificat inițial în 1930 de Constantin Matasă pe terasa stângă a râului Bistrița, situl de la Traian-Dealul Fântânilor a beneficiat de cercetări arheologice extinse, coordonate ulterior (în perioada 1951-1960) de Hortensia și Vladimir Dumitrescu. Valoarea documentară a artefactului este dată în primul rând de contextul descoperirii sale raportat la volumul cercetărilor.
Deși suprafața decopertată și investigată sistematic a fost de aproximativ 10.000 de metri pătrați (un hectar) – suprafață aferentă unei așezări aparținând fazei Cucuteni A-B –, inventarul obiectelor din metale prețioase s-a rezumat la o singură piesă.
Pandantivul a fost recuperat în campania arheologică din anul 1958. Datele stratigrafice indică faptul că artefactul se afla în colțul estic al unei locuințe situate în zona centrală a așezării. Piesa a fost identificată sub grămezile de chirpici ars, provenind de la pereții prăbușiți în urma unui incendiu, în imediata vecinătate a unui vârf de ac din aramă.
Caracteristicile tehnice ale podoabei eneolitice
Din punct de vedere tipologic, specialiștii încadrează piesa în categoria „pandantivelor cu inel”, o formă care indică o cunoaștere precisă a tehnicilor de prelucrare a metalelor specifice perioadei:
- Tehnica de modelare: Piesa este realizată prin metoda baterii (ciocănire la rece) dintr-o foaie de aur foarte subțire.
- Morfologia structurală: Baza pandantivului are forma unui inel, în timp ce secțiunea superioară se prelungește asimetric într-o formă trapezoidală.
- Detaliile ornamentale: Marginile zonei trapezoidale sunt decorate cu un șir de puncte în relief, realizate prin tehnica au repoussé (presare pe reversul materialului).
- Sistemul de prindere: În colțurile superioare prezintă câte două perforații milimetrice, utilizate probabil pentru inserția unui fir de prindere.
Raritatea aurului în aria geografică a culturii Cucuteni sugerează o proveniență externă a obiectului. Unul dintre puținele repere de comparație autohtone îl reprezintă cele două pandantive descoperite în așezarea de la Brad, care făceau parte dintr-un tezaur mai amplu ce includea brățări din cupru și coliere din canini de cerb.
Conform analizei realizate de arheologul Hortensia Dumitrescu, piesa de la Traian reprezintă, cel mai probabil, un import din aria culturii învecinate Bodrogkerestúr (dezvoltată preponderent în bazinul panonic). În respectiva regiune, pandantivele inelare reprezintă o descoperire relativ frecventă, fiind identificate adesea în inventarul funerar feminin, dispuse în perechi.
Prezența acestui artefact pe valea Bistriței constituie o dovadă materială a existenței unor rețele de schimb la distanță în perioada Eneolitică. Descoperirea confirmă circulația bunurilor de prestigiu între diversele comunități europene ale vremii, indicând un grad de interconectare comercială complex pentru mileniul al IV-lea î.Hr.
