Anunțul făcut la Parlament privind inițierea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Bolojan, asumată printr-o declarație comună a lui Marian Neacșu (PSD) și Petrișor Peiu (AUR), a provocat reacții virulente în spațiul public. Unul dintre cele mai tranșante puncte de vedere a fost formulat de activista Dana Hering, care a expus ipocrizia fundamentală a acestei asocieri.
Așa cum a subliniat Dana Hering în analiza sa publică, poziționarea AUR drept un partid anti-sistem se lovește frontal de biografia liderului său economic. Hering a evidențiat contradicția flagrantă a lui Petrișor Peiu, care „urlă, ca toți parlamentarii AUR «nu ne vindem țara»” și se opune vehement listării companiilor de stat la bursă, deși propriul său istoric profesional îl plasează exact în epicentrul deciziilor pe care astăzi le condamnă.
Datele istorice confirmă această perspectivă. Peiu nu este un outsider, ci, după cum remarcă Hering, „un insider al sistemului FSN/PDSR/PSD”. În perioada guvernelor Radu Vasile și Adrian Năstase – epocă marcată de cele mai mari și controversate privatizări post-decembriste –, actualul lider AUR a deținut poziții decizionale majore:
- Președinte al Sidex Galați (1999-2000): Funcție deținută exact în perioada premergătoare privatizării combinatului siderurgic.
- Administrator la companii strategice: A făcut parte din conducerea unor entități precum Romtelecom (1997-2000), Omniasig (1999-2001) și Electroputere (2004-2005).
A critica astăzi „vânzarea României la bucată” din fotoliul de parlamentar AUR, în condițiile în care ai participat activ la administrarea acestor coloși înainte de a fi cedați capitalului privat, reprezintă o discrepanță pe care Dana Hering o rezumă printr-o întrebare legitimă: „Dacă asta nu e ipocrizie, atunci ce este?”. Mai mult, portretul de luptător anti-capitalist este contrazis de propriile declarații de avere, care, așa cum a punctat publicista, indică dețineri de acțiuni, părți sociale și titluri de stat la numeroase companii, firme private și bănci.
Contextul instituțional din 2022: Episodul Transgaz
Legătura dintre cele două partide nu este doar una conjuncturală. Există precedente administrative directe între cei doi actori politici. În anul 2022, în guvernarea Ciucă, Marian Neacșu ocupa funcția de secretar general al Guvernului. Din această poziție, liderul PSD l-a propus oficial tocmai pe Petrișor Peiu pentru calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Transgaz – deținătoarea monopolului strategic pe transportul gazelor în România.
Reacția inițială a lui Peiu de la acea vreme – „Nu îl cunosc pe Marian Neacșu. Pe Ciolacu și pe George Simion, da” – pare astăzi neverosimilă, în contextul în care cei doi coordonează public demersurile tehnice de demitere a guvernului actual.
Dacă Peiu reprezintă aripa economică a fostelor guvernări, Marian Neacșu este chintesența omului de aparat. Profilul său ilustrează supraviețuirea politică indiferent de regim sau vulnerabilități juridice:
- Evoluția afilierilor: Intrat în politică în anii ’90 la Partidul Democrat Agrar (PDAR) și ulterior la PRM, a ancorat în 2001 în PSD, devenind rapid „baronul” filialei județene Ialomița.
- Eternul guvernant: Secretar general al PSD (promovat inițial de Liviu Dragnea), a trecut temporar pe la PRO România (2019-2020), s-a întors în PSD, a ajuns în conducerea ANRE (2019), devenind ulterior vicepremier și secretar general al Guvernului.
- Sancțiunea penală: Parcursul său a înregistrat un moment critic în 2016, când Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv la 6 luni de închisoare cu suspendare (termen de încercare de 2 ani și 6 luni) pentru conflict de interese. Motivul: angajarea propriei fiice (Cristina Monica Neacșu) pe post de consilier la biroul său parlamentar.
