O parte a conducerii Partidului Național Liberal, susținută de premierul interimar Ilie Bolojan și de președintele Senatului, Mircea Abrudean, intenționează să depună o sesizare la CCR referitoare la recenta decizie a președintelui Nicușor Dan. Miza acestui potențial conflict juridic este desemnarea lui Adrian Veștea în funcția de prim-ministru. Nemulțumirea liderilor liberali pornește de la faptul că șeful statului a făcut această nominalizare directă, fără a organiza o nouă rundă de consultări cu partidele parlamentare, imediat după ce Eugen Tomac și-a depus mandatul încredințat anterior.
Tabăra condusă de Ilie Bolojan argumentează că desemnarea unui nou candidat pentru Palatul Victoria necesită reluarea obligatorie a dialogului instituțional cu formațiunile politice. Temeiul invocat este Articolul 103 din Constituția României, care reglementează procedura de învestitură.
Textul constituțional precizează că președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru doar în urma consultării partidului care deține majoritatea absolută în Parlament sau, în lipsa acesteia, a partidelor reprezentate în Legislativ. Liberalii susțin că eșecul primului mandat anulează efectele consultărilor precedente, impunând resetarea procedurii.
De cealaltă parte, susținătorii președintelui Nicușor Dan invocă o continuitate a actului politic. Argumentul acestora se bazează pe premisa că retragerea lui Eugen Tomac nu epuizează procedura inițială de formare a Guvernului, iar nominalizarea lui Adrian Veștea reprezintă o simplă etapă în cadrul aceluiași efort de cristalizare a unei majorități parlamentare.
Ce arată deciziile anterioare în cazul unei sesizări CCR
Până în prezent, instanța constituțională nu a emis o hotărâre care să reglementeze strict și explicit situația specifică în care un premier desemnat își depune mandatul înainte de a cere votul Parlamentului. Cu toate acestea, o analiză a jurisprudenței din ultimii 12 ani oferă repere clare privind limitele puterii prezidențiale în arhitectura statului român.
O eventuală sesizare la CCR depusă de conducerea PNL va fi judecată inevitabil prin prisma deciziilor istorice din 2014, 2018 și 2020. Ultima hotărâre majoră pe această temă a fost pronunțată în anul 2020, în urma unui conflict juridic de natură constituțională între fostul președinte Klaus Iohannis și Parlament. Conflictul a fost generat atunci de redesemnarea lui Ludovic Orban imediat după demiterea sa prin moțiune de cenzură.
În motivarea deciziei din 2020, Curtea Constituțională a stabilit că, deși procedura reglementată de articolul 103 este una flexibilă, ea interzice cu desăvârșire exercitarea discreționară a competenței de către președintele României. Magistrații constituționali au fixat atunci următoarele principii fundamentale privind nominalizarea premierului:
- Rezultatul unor negocieri: Candidatul desemnat nu reprezintă alegerea exclusivă și subiectivă a șefului statului, ci trebuie să fie rezultatul direct al consultărilor cu forțele politice parlamentare.
- Respectarea votului: Președintele nu poate ignora rezultatul electoral al partidelor obținut în urma alegerilor democratice.
- Scopul procedurii: Finalitatea demersului obligă la nominalizarea unei persoane capabile, în mod real, să coaguleze o majoritate parlamentară pentru obținerea votului de încredere, excluzând desemnările pur formale sau de blocaj.
